Presiunea momentului…

Presiunea momentului…

Cum ar fi viața dacă nu am avea motive de îngrijorare, dacă n-ar trebui să ne batem capul pentru nimic și problemele nu ar fi altceva decât amintirile unui trecut sumbru? E greu de spus, pentru că astfel de situații sunt destul de rare, iar atunci când apar, parcă durează mult prea puțin. Și iarăși trebuie să o iei de la capăt.

Când spun asta, mă gândesc la situația economică și politică prin care trece Europa în prezent. Departe de a fi depășit efectele dezastruoase ale crizei economice, am ajuns să vedem cu toții situația falimentară în care a ajuns Grecia, nevoită să se milogească de Uniunea Europeană și Fondul Monetar Internațional pentru a împrumuta alți bani, care, fără o administrare inteligentă, nu vor face decât să prelungească agonia și luptele de stradă, aducându-i pe greci în pragul colapsului politic și economic.

Și ca și când nu era îndeajuns, rezultatele alegerilor generale din Marea Britanie nu au făcut decât să adâncească starea de neliniște în Europa și să sporească lipsa de încredere în puterea de reabilitare a economiei europene, aflată în fața unei provocări atât de puternice. Pentru că, la drept vorbind, Marea Britanie, un actor foarte important pe scena europeană, în prezent nu are guvern, tocmai pentru că rezultatul alegerilor a fost de așa natură încât conservatorii nu au reușit să obțină majoritatea de care aveau nevoie pentru a forma un guvern.

Mai mult decât atât, situația din România și presiunile exagerate pe care puterea politică o exercită asupra oamenilor de rând, și așa mult mai săraci decât confrații lor din restul Europei, te fac să realizezi cât de dificile au devenit lucrurile și cât de greu va fi de-acum înainte. Când credeam că apele crizei economice s-au mai calmat, ajungem să conștientizăm că n-am scăpat de greu. Nici pe departe!

Totuși, ce rămâne de făcut? Are vreun rost să trăim sub imperiul fricii? Ce sens are să credem că mai bine de-atât nu ne fi dat să vedem? Merită să ne pierdem simțul realității în fața unor provocări ale prezentului?

La drept vorbind, fiecare generație trebuie să treacă prin propriile ei frământări. Nu suntem nici primii, nici ultimii. Asta nu înseamnă că viața se încheie aici și că lucrurile nu se vor redresa. Lecția  cea mai importantă pe care, inevitabil, va trebui să o învățăm, e că atunci când lupți să răzbești și să ajungi cât mai departe, în situații la fel de presante ca și acestea pe care ne este dat să le experimentăm în prezent, realizezi că tot răul a fost spre bine.

Atunci când îți faci datoria, când continui să crezi în tine, când nu uiți că în spatele fiecărei realizări trebuie să pui zile și nopți de efort și că fără muncă nu poți obține nimic și nici nu poți pretinde o viață mai bună, nimic nu te poate doborî.

E ca și când toate problemele, deși încă prezente, nu ar exista…