Dor de ea

Dor de ea

Mi s-a făcut un dor și un chef nebun de ea. Știu, de fapt nu, sunt sigur că o vreau acum! Da, da. Vreau să-i simt căldura-n palme, să o dezvelesc și s-o descopăr încet, cu mare grijă… Să o feresc de muște, țânțari și alte gâze enervante ce ar putea să ne întrerupă preludiul. Să fie doar a mea!

Abia aștept să ne contopim gurile, să-i smulg buzele, să-i simt din nări până-n sinapse parfumu-i puternic și ademenitor. Ah! Cât de mult îmi doresc să o termin, dar nu vreau să mă grăbesc, să fiu animalic și să mă las orbit și năucit de pofta trupească. Nu! Voi avea grijă să merg până la capăt știind că am simțit pe limbă fiecare părticică din trupu-i firav. La final, împlinit și satisfăcut, îmi voi încununa triumful trăgând vârtos dintr-o țigară…

-Cu ce vă servesc?
-O shaorma cu de toate, vă rog!