Banching pentru o shaorma

O batranica sade cuminte pe o banca in parc. Un reporter se apropie si o intreaba:

-Ce faci, mamaie?
-Ete, fac benching, zice mamaita zambind la tinerelul din fata ei.

Pseudo-bancul de mai sus este propria-mi nascocire, fatat in zorii zilei in timp ce sorbeam tacticos nessul din cana mea cu “Ador sa lucrez, dar numai in ziua de salariu”. Si zice asa: “Tu cu cine faci banking?”. Suna de parca ar fi o activitate distractiva, asa. Instigare a intregii mase aflata in criza sa se apuce de facut credite ca si cand s-ar apuca de facut ciorbe la plic. Poate s-a mai scris despre campania asta publicitara, insa intrebati-l pe Obama daca-mi pasa – asta asa ca sa elimin posibile comentarii gen: “Ahh, pff… e vechi subiectul”.

Ce-i drept, campania BCR-ului s-a cam terminat, insa prin Constanta inca mai salasuiesc vreo trei panouri cu doi zambareti dintr-o viata perfecta, care traiesc fericirea suprema pentru ca, exact, ei fac banking. Pentru cine nu stie, pe scurt si la obiect, fara polologhie inutila, banking inseamna sa te duci la banca si sa te bagi in camatarie pentru “absolut orice”, chiar si pentru un ghiozdan cu dinozauri pentru ala micu’ (vezi reclama). Mie chiar imi venea sa sun si sa fac banking pentru un sul de hartie suprema sau o shaorma cu de toate. A fost o campanie publicitara mult prea agresiva pentru vremurile in care ne scaldam. Banca are alifia (multa alifie), pe tine sa te tina… buzunarul. Daca vrei sa fii uns, atunci “go Planet!”