Femeia la volan

Femeia la volan

EA conduce zilnic maşina. Că e doar de acasă până la serviciu şi de la serviciu până acasă, ea conduce. Mai puţin primăvara, când merge pe jos sau cu tramvaiul, pentru că-i prea frumos afară ca să stea înţepenită la volan, în trafic.

EA respectă cu stricteţe regulile de circulaţie. Dar uneori îi mai scapă şi trece chichotind pe roşul de la semafor, ori taie banda linia continuă, imaginându-şi cum la doi metri mai încolo, ascuns în gardul viu, o s-o “înhaţe” Ursul Alb (în traducere, Poliţia Rutieră). Că doar şi ea e oamă!

Când conduce, muzica în maşină e iminentă. Ascultă de la rock până la muzică simfonică şi dacă-i singură în maşină, cântă. Asta până când observă că vreun alt şofer se uită ciudat la ea, fiindcă arată ca şi când ar vorbi de una singură…

În general, EA e zen la volanul maşinii, dar când se enervează – zic alţii – are un mod amuzant de a schimba vitezele. Eu încă nu am observat treaba asta la ea şi pun pariu că nici ea nu şi-a dat seama până acum.

La volan, EA înjură cu patimă, ca o doamnă în aia ei, când ceilalţi şoferi sunt nesimţiti, îi taie calea sau se mişcă prea încet pe carosabil. Scoate foc pe nări când vreun deştept din faţa ei uită să semnalizeze, îl claxonează şi gesticulează ca o italiancă. Apoi uită ea să le semnalizeze celorlalţi… Şi se enervează maxim pe unii pietoni aroganţi, dar ar fi în stare să facă scandal cu şoferii care nu-i acordă prioritate când se află ea pe o trecere de pietoni.

EA fumează în maşină. Cu toate astea, scrumiera nu o foloseşte niciodată, care e intactă şi străluceşte de cât de curată e. Ea scrumează pe geam, dar, de obicei, scrumul ajunge pe bancheta din spate.

EA duce maşina la spălătorie doar atunci când îşi dă seama că-şi murdăreşte hainele mai tare în interior, decât în exterior.

EA nu lasă pe nimeni altcineva să-i complete cu uleiul de motor sau să-i pună apă de parbriz. Preferă să-şi alimenteze singură maşina şi nu acceptă ajutorul angajaţilor din benzinării. Chestia asta o scuteşte şi de un posibil bacşiş, că doar e criză, dom`le! Nu ţine niciodată minte  care e presiunea pneurilor de la maşina şi dacă s-ar întâmpla să facă o pană, n-ar şti să se descurce singură.

EA nu poate să conducă dacă e pe tocuri. Aşa că, înainte să intre în maşină şi le dă jos şi când ajunge la destinaţie şi le pune înapoi, fiindcă-i place imaginea unei femei care coboară pe ditai tocurile dintr-o maşină.

În maşina EI găseşti de toate: bonuri de benzină peste bonuri de benzină, dulciuri, scrum, haine, cd-uri la discreţie, acte, pachete goale de ţigări, cel puţin două perechi de ochelari, sticle de plastic, etc. În portbagajul ei e un fel de mix între pantofi, recipiente de antigel şi ulei, cu plase goale, cartoane şi alte nimicuri.

Când EA aşteaptă la semafor, în 3 din 5 cazuri oferă bănuţi cerşetorilor care vin la geamul ei. Uneori se pune şi la taclale cu ei, ca să le afle poveştile de viaţă.

EI nu-i e teamă de traficul infernal din Timişoara sau din alte oraşe ale patriei. Mai degrabă îi e groază. De 4 ani, de când conduce (mai ales prin Timişoara), EA s-a specializat la parcările cu spatele sau din lateral. Şi poate cu o mare uşurinţă să conducă orice tip de maşină, indiferent dacă are cutie manuală sau automată ( dar când a condus pentru prima dată o maşină cu cutie automată a pus frână cu piciorul stâng din obişnuiţă şi era să treacă prin parbriz – prin 2009 asta).

Mai demult, EA s-a încuiat pe dinafara maşinii.

EA e foarte curioasă cum e să conduci un tramvai, un autobuz sau un autotren.

EI i s-a dovedit de mai multe ori că ştie să conducă mult mai bine decât un bărbat. Cu toată modestia. #truestories

EA rulează fin când e volan.

Şase! EA iese în trafic!