Zilele trecute am inteles ca…

Zilele trecute am inteles ca…

Atunci cand lansezi o afacere, e normal sa fii optimist. La fel, pe masura ce afacerea creste, tendinta sa fii optimist se pastreaza. Ramane normala. Aici intervine, de regula, marea greseala pe care o fac multi dintre antreprenorii pe care i-am analizat eu pana acum. Cand pornesti o afacere, oamenii care te ajuta au aceeasi pozitie ca si tine si, de regula, impartiti calitatea de antreprenor. Optimismul e o conditie necesara pentru succesul viitor.

Apoi, cand afacerea creste, oamenii care te ajuta apar, de regula, din postura de angajati. Optimismul transmis oamenilor tai poate avea efecte diverse, dupa cum se aplica proiectelor companiei, clientilor companiei sau salariilor lor. In acest caz, optimismul este infertil.

Aplicat la salarii, optimismul inseamna de multe ori plumb in picioarele anumitor persoane. Daca promiti bani, incearca sa promiti atat cati poti sa dai, pentru ca altfel, promisiunile tale o sa fie interpretate ca mijloace de “aburire”, care prostesc angajatii si ii fac sa munceasca mai mult pentru sume infime de bani. Daca promiti participatii la capitalul social al companiei, decide-te ce vrei sa faci cu aceasta promisiune: vrei sa iti cresti compania, asigurand accesul oamenilor la profitul acesteia sau vrei sa o blochezi, integrand un numar nedefinit de oameni in structura decizionala a Hotararii Generale a Asociatilor sau Actionarilor.

Daca e sa ma uit inapoi, nu cred sa-i fi mintit pana acum pe colegii mei. Dar poate ca le-am inselat asteptarile. Si asta inseamna, fie ca vreau, fie ca nu vreau, o minciuna mai mica. Nu e vorba de bani, nici de participare la capital social, e vorba de senzatia ca pot face orice. Aici pare ca mai avem de lucru, multi dintre noi, cand e vorba despre impunerea unui ritm constant pentru optimismul proiectelor noastre.

Cred ca reusesti asta atunci cand nu traiesti la extreme, trecand de la optimism la pesimism marginal, cand nu ai nevoie de softuri de pontaj pentru a monitoriza colegii tau de la serviciu, cand iti folosesti creierul pentru creatie, nu pentru supravietuire. Si stii ca ai reusit atunci cand optimismul nu ti se mai pare desuet.
In ideea asta, e probabil mai bine sa iti lasi colegii de birou sa isi creasca creasca si cultive propria doza de optimism.